5 însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care-l îndreptățește pe cel neevlavios, credința îi este socotită dreptate.
6 Tot așa spune și David când vorbește despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl socotește drept fără fapte:
7 „Ferice de cei ale căror nelegiuiri sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite!
8 Ferice de omul căruia Domnul nu-i ține în seamă vina!“
9 Așadar, această fericire este doar pentru cei circumciși sau și pentru cei necircumciși? Căci zicem: „Lui Avraam credința i-a fost socotită dreptate.“
10 Dar în ce împrejurări i-a fost socotită: când era circumcis sau când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis.
11 Apoi a primit semnul circumciziei ca un sigiliu al dreptății pe care o primise prin credință, pe când era necircumcis, astfel încât el să poată fi atât tatăl tuturor celor ce cred fără să fie circumciși, pentru ca să li se socotească și lor dreptatea aceasta,