7 Ce vom spune atunci? Este Legea păcat? În nici un caz! Totuși eu n-aș fi cunoscut păcatul decât prin Lege, pentru că n-aș fi știut ce înseamnă să poftești, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu poftești!“
8 Dar păcatul, prinzând un prilej prin poruncă, a produs în mine tot felul de pofte, pentru că, fără Lege, păcatul este mort.
9 Odinioară, fără Lege, eram viu, însă, când a venit porunca, păcatul a prins viață,
10 iar eu am murit. Astfel, porunca, cea care era pentru viață, s-a dovedit a fi una care mi-a adus moartea.
11 Căci păcatul, prinzând prilejul prin poruncă, m-a înșelat și, prin ea, m-a omorât.
12 Prin urmare, Legea, într-adevăr, este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună.
13 Atunci ceea ce este bun mi-a adus moarte? În nici un caz, ci păcatul a lucrat moartea în mine prin ceea ce este bun, pentru ca el să poată fi arătat ca păcat și, prin poruncă, să devină păcătos peste măsură.