18 Ana i-a răspuns: – Fie ca slujitoarea ta să găsească bunăvoință la tine! Spunând acestea, femeia a plecat. A început să mănânce și fața ei n-a mai fost mâhnită.
19 În dimineața următoare s-au trezit devreme cu toții, s-au închinat înaintea Domnului , după care s-au întors acasă, în Rama. Elkana a cunoscut-o pe soția sa, iar Domnul Și-a adus aminte de ea.
20 Astfel, după o vreme, Ana a rămas însărcinată și a născut un băiat pe care l-a numit Samuel, căci ea spunea: „De la Domnul l-am cerut.“
21 Elkana a plecat cu toată familia lui ca să aducă Domnului jertfa anuală și ca să-și împlinească jurământul.
22 Ana însă nu s-a dus, ci i-a spus soțului ei: – După ce-l voi înțărca pe băiat, îl voi aduce și-l voi înfățișa înaintea Domnului, unde va locui pentru totdeauna.
23 Elkana, soțul ei, i-a răspuns: – Fă ceea ce crezi că este bine! Rămâi până îl vei înțărca. Fie numai ca Domnul să-Și împlinească cuvântul! Femeia a rămas și a alăptat copilul până l-a înțărcat.
24 După ce l-a înțărcat pe băiat, l-a luat cu ea, împreună cu un taur de trei ani, o efă de făină și un burduf cu vin și l-a adus la Casa Domnului , în Șilo; copilul era mic.