1 David a venit la Nob, la preotul Ahimelek. Acesta i-a ieșit în întâmpinare tremurând și l-a întrebat: – De ce ești singur și nu este nimeni cu tine?
2 David i-a răspuns preotului Ahimelek: – Regele mi-a încredințat o misiune, spunându-mi: „Nimeni să nu știe nimic despre misiunea în care te-am trimis și pe care ți-am încredințat-o.“ Iar cu oamenii mei am hotărât un anume loc de întâlnire.
3 Acum însă ce ai la îndemână? Dă-mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.
4 Dar preotul i-a zis: – Nu am la îndemână pâine obișnuită. Pot doar să-ți dau pâine sfințită, însă numai dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei.
5 David i-a răspuns preotului: – Cu adevărat, femeile au fost ținute departe de noi de când am plecat. Trupurile tinerilor ar fi fost sfinte, chiar dacă ar fi fost o misiune obișnuită. Cu cât mai mult astăzi vor fi sfinte trupurile lor?
6 Atunci preotul i-a dat pâine sfințită pentru că nu se afla acolo alt fel de pâine decât pâinea prezentării, care fusese luată dinaintea Domnului și înlocuită cu pâine caldă în ziua în care o luaseră pe cealaltă.
7 În acea zi se afla acolo, închis înaintea Domnului , unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.
8 – Nu ai aici, la îndemână, o suliță sau o sabie? l-a întrebat David pe Ahimelek. Eu nu mi-am luat cu mine sabia și armele, pentru că porunca regelui era urgentă.
9 Preotul i-a răspuns: – Sabia filisteanului Goliat, pe care l-ai ucis în valea Ela, se află aici. Este înfășurată într-o învelitoare, în spatele efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici. – Nu este alta ca ea! Dă-mi-o! a zis David.
10 David a fugit de Saul în acea zi și a venit la Achiș, regele Gatului.
11 Slujitorii lui Achiș i-au zis acestuia: – Nu este acesta David, regele țării, și nu despre el cântau dansând și spunând: „Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii?“
12 David a pus la inimă aceste cuvinte și i-a fost foarte frică de Achiș, regele Gatului.
13 Și, sub privirea lor, el și-a schimbat purtarea, făcând pe nebunul în mâinile lor: făcea semne pe ușile porții și lăsa să-i curgă saliva pe barbă.
14 Atunci Achiș le-a zis slujitorilor săi: – Vedeți bine că omul este nebun. Pentru ce mi l-ați adus?
15 Oare duc eu lipsă de nebuni de l-ați adus pe acesta să facă nebunii înaintea mea? Să intre oare acesta în casa mea?