1 Zifiții au venit la Saul, la Ghiva și i-au spus: – David se ascunde pe dealul Hachila, la sud de Ieșimon.
2 Saul s-a ridicat și s-a dus în pustia Zif împreună cu trei mii de bărbați aleși ai lui Israel, ca să-l caute acolo pe David.
3 Și-a așezat tabăra lângă drum, pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieșimon. David era în pustie. Când a văzut că Saul a venit după el în pustie,
4 David a trimis iscoade și a aflat că într-adevăr Saul venise.
5 Atunci David s-a ridicat și a venit la locul în care își așezase Saul tabăra. David a văzut astfel locul în care era culcat Saul și Abner, fiul lui Ner, conducătorul oștirii lui Saul. Saul era culcat înăuntrul taberei, iar oștirea era așezată în jurul său.
6 Atunci David i-a întrebat pe hititul Ahimelek și pe Abișai, fiul Țeruiei, fratele lui Ioab: – Cine va coborî împreună cu mine în tabăra lui Saul? – Eu voi coborî cu tine, i-a răspuns Abișai.
7 Astfel, David și Abișai au plecat noaptea spre tabără. Saul dormea înăuntrul taberei, cu sulița înfiptă în pământ, la capul său. Abner și oștirea erau culcați în jurul lui.
8 Abișai i-a zis lui David: – Dumnezeu l-a dat astăzi pe dușmanul tău în mâna ta. Lasă-mă, te rog, să-l țintuiesc cu sulița de pământ, cu o singură lovitură, fără să mai fie nevoie de a doua.
9 David însă i-a zis lui Abișai: – Nu-l ucide! Căci, cine ar putea să se atingă de unsul Domnului și să fie fără vină?
10 Apoi a adăugat: – Viu este Domnul, că Domnul îl va lovi. Fie îi va sosi timpul și va muri, fie va intra în luptă și va pieri.
11 Să mă ferească Domnul să mă ating de unsul Său. Acum însă ia sulița care se află la capul lui și urciorul cu apă și să plecăm.
12 David a luat sulița și urciorul cu apă de la capul lui Saul și au plecat. Nimeni n-a văzut și n-a știut nimic și nimeni nu s-a trezit pentru că toți dormeau, căci un somn adânc de la Domnul căzuse peste ei.
13 David a trecut pe partea cealaltă și a stat pe vârful dealului, la distanță; între ei se afla o suprafață mare.
14 Apoi David a strigat către popor și l-a chemat pe Abner, fiul lui Ner, zicând: – Abner, nu răspunzi? Abner a răspuns: – Cine-l strigă pe rege?
15 – Ce bărbat ești tu? i-a zis David lui Abner. Cine este ca tine în Israel? De ce nu ai vegheat asupra stăpânului tău, regele, pentru că cineva din popor a venit ca să-l ucidă?
16 Nu este bine ceea ce ai făcut. Viu este Domnul că meritați moartea, voi, cei care nu ați vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Vezi acum unde este sulița regelui și urciorul cu apă, care se afla lângă capul lui?
17 Saul a recunoscut vocea lui David și a zis: – Tu ești fiul meu David? David a răspuns: – Da, rege, stăpânul meu, eu sunt.
18 Apoi a continuat: De ce îl urmărește stăpânul meu pe slujitorul său? Ce am făcut rău, de ce rău mă fac vinovat?
19 Acum, să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele slujitorului său: dacă Domnul este Cel Care te întărâtă împotriva mea, atunci să primească o jertfă; însă dacă sunt oamenii, atunci să fie blestemați înaintea Domnului, căci ei mă izgonesc astăzi pentru a nu mai avea parte în moștenirea Domnului, zicând: „Du-te, slujește altor dumnezei!“
20 Acum, să nu-mi cadă sângele la pământ departe de fața Domnului , căci regele a ieșit în căutarea unui singur purice, ca unul care urmărește o potârniche în munți.
21 – Am păcătuit! a zis Saul. Întoarce-te, fiul meu David, pentru că nu-ți voi mai face rău; înțeleg că ai pus preț pe viața mea în ziua aceasta. M-am purtat ca un nebun și am greșit foarte mult.
22 David a răspuns: – Aici este sulița regelui. Să vină unul dintre tineri și s-o ia.
23 Domnul răsplătește fiecăruia după dreptatea și credincioșia lui. El te-a dat astăzi în mâna mea, însă eu n-am vrut să mă ating de unsul Domnului.
24 Fie ca, după cum eu am prețuit astăzi viața ta, tot așa să prețuiască și Domnul viața mea și El să mă izbăvească din toate necazurile.
25 – Fii binecuvântat, fiul meu David, i-a zis Saul. Cu siguranță, vei face lucruri mari și vei avea izbândă. Apoi David a plecat pe drumul său, iar Saul s-a întors acasă.