1 Într-una din zile, Ionatan, fiul lui Saul, i-a zis tânărului care-i ducea armele: „Vino să pătrundem până la garnizoana filistenilor, care se află de cealaltă parte!“ Tatălui său însă nu i-a spus nimic.
2 În acest timp, Saul se afla la marginea cetății Ghiva, sub rodiul din Migron, iar cei care se aflau cu el erau în număr de aproape șase sute de bărbați.
3 Se afla acolo și Ahia, care purta un efod. El era fiul lui Ahitub și fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, nepotul lui Eli, preotul Domnului de la Șilo. Nimeni nu știa însă că Ionatan plecase.
4 De fiecare parte a trecătorii prin care voia Ionatan să treacă ca să ajungă la garnizoana filistenilor se afla câte un colț de stâncă. Numele unuia era Boțeț, iar al celuilalt era Seneh.
5 Unul dintre ele se afla în partea de nord, spre Micmaș, iar celălalt în partea de sud, spre Gheva.
6 Ionatan i-a zis tânărului care-i ducea armele: – Vino să pătrundem până la garnizoana acestor necircumciși! Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu-L împiedică pe Domnul să izbăvească fie prin mulți, fie prin puțini.
7 – Fă tot ceea ce ai în gând, i-a răspuns cel ce-i ducea armele. Iată că sunt cu tine în ceea ce ai de gând să faci.
8 – Ne vom îndrepta spre bărbații aceia și ne vom arăta lor, a spus Ionatan.
9 Dacă ne vor zice să așteptăm să se apropie ei de noi, atunci vom rămâne acolo unde suntem și nu vom urca spre ei.
10 Dar dacă ne vor zice să urcăm la ei, atunci vom urca, căci acesta este pentru noi semnul că Domnul îi dă în mâinile noastre.
11 Așadar, s-au arătat amândoi garnizoanei filistene, iar filistenii au zis: „Priviți! Evreii ies din vizuinile în care s-au ascuns!“
12 Bărbații din garnizoană au strigat către Ionatan și către cel ce-i ducea armele, spunându-le: „Veniți sus la noi și vă vom arăta noi!“ Atunci Ionatan i-a spus celui ce-i ducea armele: „Urcă-te după mine pentru că Domnul i-a dat în mâna lui Israel.“
13 Ionatan s-a cățărat, folosindu-se de mâini și de picioare, iar cel ce-i ducea armele îl urma. Filistenii cădeau înaintea lui Ionatan, iar cel ce-i ducea armele venea în urma lui și-i omora.
14 În acest prim atac, Ionatan și cel ce-i ducea armele au ucis aproape douăzeci de bărbați pe o întindere de o jumătate de iugăr de pământ.
15 Groaza a cuprins întreaga oștire: pe cei din tabără, pe cei din câmpie, pe cei din garnizoană și pe cei care ieșiseră să pustiască, iar pământul se cutremura. Groaza aceasta a fost trimisă de Dumnezeu.
16 Străjerii lui Saul, care se aflau în Ghiva lui Beniamin, s-au uitat și au văzut oștirea împrăștiindu-se în toate părțile.
17 Atunci Saul le-a zis bărbaților care erau cu el: „Numărați și vedeți cine a plecat din mijlocul nostru.“ Când au numărat, au văzut că Ionatan și cel ce-i ducea armele lipseau.
18 Saul i-a zis lui Ahia: „Adu încoace Chivotul lui Dumnezeu!“ – pe atunci Chivotul lui Dumnezeu se afla la israeliți.
19 În timp ce Saul îi vorbea preotului, învălmășeala din tabăra filistenilor a început să fie din ce în ce mai mare. Atunci Saul i-a zis preotului: „Retrage-ți mâna!“
20 Apoi Saul și oamenii lui s-au adunat și au intrat în luptă unde au găsit o mare învălmășeală deoarece filistenii se omorau între ei.
21 Chiar și aceia dintre evrei care fuseseră înainte cu filistenii și se duseseră împreună cu aceștia în tabăra lor s-au întors și s-au alăturat israeliților care erau cu Saul și Ionatan.
22 De asemenea, când toți bărbații care se ascunseseră în regiunea muntoasă a lui Efraim au auzit că filistenii au fugit, au intrat și ei în luptă urmărindu-i.
23 În acea zi, Domnul a izbăvit pe Israel, iar lupta s-a întins până dincolo de Bet-Aven.
24 Bărbații lui Israel au fost sleiți de puteri în acea zi, deoarece Saul pusese un jurământ asupra lor, spunând: „Blestemat să fie bărbatul care va mânca ceva până seara, înainte de a mă răzbuna pe dușmanii mei.“ Astfel, nici unul dintre ei n-a gustat mâncare.
25 Întreaga oștire a intrat într-o pădure unde, pe jos, se afla miere.
26 Când au intrat în pădure, au văzut că mierea curgea din faguri, însă nimeni nu și-a dus miere cu mâna la gură deoarece se temeau de blestem.
27 Ionatan însă nu auzise jurământul cu care legase tatăl său oștirea. De aceea el a întins capătul bățului care se afla în mâna lui și l-a înmuiat în mierea din fagure. Și-a dus miere cu mâna la gură și ochii i s-au luminat.
28 Atunci unul dintre bărbați i-a spus: – Tatăl tău a pus oștirea sub un jurământ sever, spunând: „Blestemat să fie bărbatul care va mânca ceva în această zi.“ De aceea este istovită oștirea.
29 Atunci Ionatan a răspuns: – Tatăl meu a pus țara în primejdie. Priviți cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puțin din mierea aceasta!
30 Cât de bine ar fi fost dacă oamenii ar fi mâncat astăzi din prada pe care au luat-o de la dușmanii lor! N-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?
31 În acea zi, după ce i-au zdrobit pe filisteni de la Micmaș până la Aialon, oamenii erau foarte obosiți.
32 S-au năpustit asupra prăzii, au luat oi, vite și viței, le-au tăiat pe pământ și le-au mâncat carnea cu sânge cu tot.
33 Unii i-au spus însă lui Saul: – Poporul păcătuiește împotriva Domnului, mâncând carnea cu sânge cu tot.– Ați arătat necredincioșie, a spus Saul. Acum, rostogoliți până aici o piatră mare.
34 Dați de veste printre oameni să-și aducă fiecare boul sau oaia, să le taie aici și apoi să le mănânce, ca să nu mai păcătuiască împotriva Domnului, mâncând carne cu sânge. Astfel, în acea noapte, fiecare și-a adus cu el boul și l-a tăiat acolo.
35 Saul a zidit un altar Domnului ; era prima dată când zidea un altar Domnului.
36 Apoi a zis: – Haideți să-i urmărim pe filisteni în timpul nopții, să-i prădăm până în zori și să nu lăsăm viu pe nici unul dintre ei. – Fă tot ceea ce crezi că este bine, i-au răspuns ei. Dar preotul a zis: – Să ne apropiem aici de Dumnezeu.
37 Saul L-a întrebat pe Dumnezeu: – Să-i urmăresc pe filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel? Însă, în acea zi, El nu i-a răspuns.
38 Atunci Saul a zis: – Să vină aici toți conducătorii oștirii ca să descoperim ce păcat a fost săvârșit astăzi.
39 Viu este Domnul , Care îl izbăvește pe Israel, că și dacă ar fi vorba despre fiul meu Ionatan, chiar și el va trebui să moară. Însă nimeni din popor nu i-a răspuns.
40 Saul a zis întregului Israel: – Voi veți sta într-o parte, iar eu împreună cu fiul meu Ionatan vom sta în partea cealaltă. – Fă ceea ce crezi că este bine, i-a răspuns poporul.
41 Saul s-a rugat Domnului , Dumnezeul lui Israel: – Arată-ne adevărul!Sorțul a căzut pe Ionatan și Saul, iar ceilalți bărbați au scăpat.
42 Atunci Saul a zis: – Aruncați sorțul între mine și fiul meu Ionatan. Și sorțul a căzut pe Ionatan.
43 Saul i-a zis lui Ionatan: – Spune-mi ce ai făcut. – Am gustat puțină miere cu capătul bățului pe care-l aveam în mână, i-a răspuns Ionatan. Iată-mă, sunt gata să mor!
44 – Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea față de mine dacă nu vei muri, Ionatane! a zis Saul.
45 Dar poporul i-a zis lui Saul: – Chiar trebuie să moară Ionatan, cel care a adus această mare victorie pentru Israel? Nicidecum! Viu este Domnul că nici măcar un fir de păr nu va cădea la pământ din capul lui, deoarece cu ajutorul Domnului a adus el victoria în această zi. Bărbații l-au salvat astfel pe Ionatan și n-a fost ucis.
46 Saul a încetat să-i mai urmărească pe filisteni și filistenii s-au retras în teritoriul lor.
47 După ce Saul a început să domnească peste Israel, el a luptat împotriva tuturor dușmanilor săi din toate părțile: împotriva moabiților, împotriva amoniților, împotriva edomiților, împotriva regilor din Țoba și împotriva filistenilor; oriunde se ducea ieșea victorios.
48 El a luptat vitejește și i-a învins pe amalekiți, eliberând Israelul de jefuitorii săi.
49 Fiii lui Saul erau Ionatan, Ișvi și Malchi-Șua. Fiica sa cea mare se numea Merab, cea mică se numea Mihal,
50 iar soția lui se numea Ahinoam, fiica lui Ahimaaț. Numele conducătorului oștirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.
51 Chiș, tatăl lui Saul, și Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.
52 Cât timp a trăit Saul a existat un război înverșunat cu filistenii și ori de câte ori Saul vedea un bărbat puternic sau curajos îl lua cu el.