5 dar Anei îi dădea o parte mai aleasă fiindcă o iubea. Domnul însă o făcuse stearpă.
6 Potrivnica ei obișnuia s-o necăjească ca s-o facă să se mânie din cauză că Domnul o făcuse stearpă.
7 Potrivnica ei făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte ori se ducea Ana la Casa Domnului , ea o necăjea în felul acesta, iar Ana plângea și nu mânca nimic.
8 Atunci Elkana, bărbatul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi și nu mănânci și de ce îți este mâhnită inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“
9 Odată, după ce a mâncat și a băut la Șilo, Ana s-a ridicat de la locul ei. Preotul Eli ședea pe scaunul său, lângă ușorul porții TempluluiDomnului.
10 Ea a început să se roage Domnului cu sufletul amărât și plângând cu amar.
11 A făcut următorul jurământ, spunând: „ Doamne al Oștirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la suferința slujitoarei Tale, dacă Îți vei aduce aminte de mine și n-o vei uita pe slujitoarea Ta și dacă-i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieții lui, iar briciul nu va trece peste capul lui.“