42 Atunci Saul a zis: – Aruncați sorțul între mine și fiul meu Ionatan. Și sorțul a căzut pe Ionatan.
43 Saul i-a zis lui Ionatan: – Spune-mi ce ai făcut. – Am gustat puțină miere cu capătul bățului pe care-l aveam în mână, i-a răspuns Ionatan. Iată-mă, sunt gata să mor!
44 – Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea față de mine dacă nu vei muri, Ionatane! a zis Saul.
45 Dar poporul i-a zis lui Saul: – Chiar trebuie să moară Ionatan, cel care a adus această mare victorie pentru Israel? Nicidecum! Viu este Domnul că nici măcar un fir de păr nu va cădea la pământ din capul lui, deoarece cu ajutorul Domnului a adus el victoria în această zi. Bărbații l-au salvat astfel pe Ionatan și n-a fost ucis.
46 Saul a încetat să-i mai urmărească pe filisteni și filistenii s-au retras în teritoriul lor.
47 După ce Saul a început să domnească peste Israel, el a luptat împotriva tuturor dușmanilor săi din toate părțile: împotriva moabiților, împotriva amoniților, împotriva edomiților, împotriva regilor din Țoba și împotriva filistenilor; oriunde se ducea ieșea victorios.
48 El a luptat vitejește și i-a învins pe amalekiți, eliberând Israelul de jefuitorii săi.