39 David a legat sabia lui Saul peste armură și a încercat să meargă, deoarece nu era obișnuit cu ele. S-a dezbrăcat însă de ele, spunându-i lui Saul: – Nu pot să merg cu ele, căci nu sunt obișnuit.
40 După aceea și-a luat toiagul în mână, a ales cinci pietre netede din ued, pe care le-a pus în buzunarul traistei sale de păstor, și-a luat praștia și s-a îndreptat înspre filistean.
41 Filisteanul se apropia din ce în ce mai mult de David, iar cel ce-i ducea scutul era înaintea lui.
42 Filisteanul s-a uitat și când l-a văzut pe David, l-a disprețuit, căci acesta nu era decât un tânăr cu păr roșcat și cu înfățișare frumoasă.
43 El i-a zis lui David: – Sunt eu un câine de vii la mine cu toiege? Apoi a început să-l blesteme în numele zeilor săi.
44 Filisteanul i-a mai zis lui David: – Vino la mine și voi da trupul tău păsărilor văzduhului și fiarelor câmpului.
45 David i-a răspuns: – Tu vii la mine cu sabie, suliță și lance dar eu vin la tine în Numele Domnului Oștirilor, Dumnezeul oștirilor lui Israel, pe Care tu L-ai batjocorit.