1 David a fugit din Naiot, din Rama, a venit la Ionatan și l-a întrebat: – Ce am făcut? Care este nelegiuirea mea și cu ce am păcătuit împotriva tatălui tău de caută să-mi ia viața?
2 Ionatan i-a răspuns: – Nici vorbă! Nu vei muri! Tatăl meu nu face nici un lucru, nici mare, nici mic, fără să mi-l dezvăluie. Pentru ce ar ascunde tatăl meu tocmai lucrul acesta de mine? Nu poate fi adevărat.
3 Dar David a jurat din nou, zicând: – Cu siguranță că tatăl tău a știut că am găsit bunăvoință la tine și s-a gândit: „Să nu știe Ionatan lucrul acesta căci s-ar întrista.“ Însă, cu adevărat, viu este Domnul și viu este sufletul tău că între mine și moarte nu mai este decât un pas.
4 – Voi face pentru tine tot ceea ce dorești, i-a spus Ionatan lui David.
5 – Iată, mâine va fi lună nouă și ar trebui să stau la masă împreună cu regele, i-a zis David. Dă-mi voie însă să plec și să mă ascund în câmp până în seara zilei a treia.
6 Dacă tatăl tău va observa lipsa mea, să-i spui: „David m-a rugat să-i dau voie să dea o fugă până la Betleem, cetatea sa, deoarece acolo va fi adusă jertfa anuală pentru tot clanul.“
7 Dacă va accepta, atunci va fi pace pentru slujitorul tău. Însă dacă se va aprinde de mânie atunci să știi că a hotărât să-mi facă rău.