25 Regele s-a așezat pe locul său obișnuit, lângă perete, avându-l pe Ionatan în fața sa, iar pe Abner lângă el, în timp ce locul lui David era gol.
26 Saul n-a spus nimic în acea zi, pentru că se gândea că s-a întâmplat ceva cu David. Își spunea: „El nu este curat, cu siguranță nu este curat.“
27 În ziua următoare, a doua zi a lunii noi, locul lui David era tot gol. Atunci Saul l-a întrebat pe fiul său Ionatan: – De ce nu a venit fiul lui Ișai nici ieri și nici astăzi la masă?
28 Ionatan i-a răspuns: – David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem.
29 El mi-a spus: „Dă-mi voie, te rog, să merg acasă fiindcă clanul nostru aduce o jertfă în cetate, iar fratele meu mi-a poruncit să fiu acolo. Fii bun, dă-mi voie, te rog, să merg și să-mi văd frații!“ De aceea nu a venit la masa regelui.
30 Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan și i-a spus: – Bastard răzvrătit ce ești! Crezi că nu știu că ți-ai ales ca prieten pe fiul lui Ișai, spre rușinea ta și a mamei tale care te-a născut?
31 Atâta timp cât fiul lui Ișai trăiește pe acest pământ, nici tu și nici regatul tău nu veți fi în siguranță. Trimite deci și adu-l la mine pentru că trebuie să moară.