11 Privește, părintele meu, privește colțul mantiei tale în mâna mea. Prin faptul că am tăiat colțul mantiei tale și nu te-am ucis, să înțelegi și să recunoști că nu sunt vinovat de răutate sau de răzvrătire și că nu am păcătuit împotriva ta. Cu toate acestea, tu mă pândești ca să-mi iei viața.
12 Domnul să judece între mine și tine și Domnul să mă răzbune față de tine. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta.
13 Vorba vechiului proverb: „Răul de la cei răi iese.“ Mâna mea însă nu va fi împotriva ta.
14 După cine a ieșit regele lui Israel? Pe cine urmărești? Un câine mort? Un singur purice?
15 Domnul să fie judecător și să judece între mine și tine; să privească, să-mi susțină cauza și să mă izbăvească din mâna ta!
16 Când David a terminat de spus aceste cuvinte lui Saul, acesta a zis: –Tu ești, cu adevărat, fiul meu David? Apoi a plâns cu voce tare,
17 zicându-i lui David: – Tu ești mai drept decât mine, pentru că tu m-ai tratat bine, chiar dacă eu te-am tratat rău.