4 Oamenii lui David i-au zis: – Aceasta este ziua despre care ți-a spus Domnul : „Eu îl voi da pe dușmanul tău în mâinile tale, iar tu îi vei face ce-ți va plăcea.“ David s-a ridicat și a tăiat pe furiș colțul mantiei lui Saul.
5 După aceea însă pe David l-a mustrat cugetul pentru că tăiase colțul mantiei lui Saul.
6 El le-a spus oamenilor săi: – Să mă ferească Domnul să fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este unsul Domnului , și anume să îmi ridic mâna asupra lui. Doar este unsul Domnului!
7 Cu aceste cuvinte David i-a oprit pe oamenii săi și nu i-a lăsat să-l atace pe Saul. Apoi Saul s-a sculat, a părăsit peștera și și-a continuat drumul.
8 După aceea s-a sculat și David și a ieșit din peșteră. El a strigat după Saul: – O, rege, stăpânul meu! Când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat.
9 I-a spus lui Saul: – De ce asculți cuvintele oamenilor care spun că David dorește să-ți facă rău?
10 În ziua aceasta ochii tăi au văzut că Domnul te-a dat în mâna mea, chiar astăzi, în peșteră. Cineva a spus să te ucid, dar eu am avut milă de tine și am hotărât să nu ridic mâna asupra stăpânului meu pentru că el este unsul Domnului.