19 Apoi le-a spus slujitorilor ei: „Mergeți înaintea mea, iar eu vă voi urma!“ Soțului ei, Nabal, nu i-a spus însă nimic.
20 În timp ce ea cobora, călare pe măgar, prin zona umbrită a muntelui, David și oamenii lui tocmai veneau înspre ea, așa că aceasta i-a întâlnit.
21 David zisese: „Degeaba am păzit în pustie tot ceea ce avea acest om, astfel încât nu i s-a pierdut nimic. El mi-a întors rău pentru bine.
22 Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea cu David dacă voi lăsa în viață, până dimineață, vreun bărbat dintre toți cei ce sunt ai lui Nabal.“
23 Când Abigail l-a văzut pe David, a descălecat repede de pe măgar, și-a plecat fața înaintea lui și i s-a închinat până la pământ.
24 Căzând la picioarele lui i-a zis: – Numai asupra mea să fie pedeapsa, stăpânul meu. Lasă, te rog, pe slujitoarea ta să-ți vorbească și ascultă cuvintele ei.
25 Te rog, stăpânul meu, nu-ți pune mintea cu acel om rău, care este Nabal, pentru că așa cum îi este numele, așa este și el. Nabal îi este numele și nebunia se ține de el. Eu însă, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe tinerii stăpânului meu, pe care tu i-ai trimis.