22 Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea cu David dacă voi lăsa în viață, până dimineață, vreun bărbat dintre toți cei ce sunt ai lui Nabal.“
23 Când Abigail l-a văzut pe David, a descălecat repede de pe măgar, și-a plecat fața înaintea lui și i s-a închinat până la pământ.
24 Căzând la picioarele lui i-a zis: – Numai asupra mea să fie pedeapsa, stăpânul meu. Lasă, te rog, pe slujitoarea ta să-ți vorbească și ascultă cuvintele ei.
25 Te rog, stăpânul meu, nu-ți pune mintea cu acel om rău, care este Nabal, pentru că așa cum îi este numele, așa este și el. Nabal îi este numele și nebunia se ține de el. Eu însă, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe tinerii stăpânului meu, pe care tu i-ai trimis.
26 Acum, stăpânul meu, viu este Domnul și viu este sufletul tău că Domnul te-a oprit de la vărsare de sânge și de la răzbunare. Dușmanii tăi și cei ce vor răul stăpânului meu să fie ca Nabal!
27 Darul acesta, pe care l-a adus slujitoarea ta stăpânului meu, să fie dat tinerilor care-l urmează pe stăpânul meu.
28 Iartă, te rog, păcatul slujitoarei tale, căci Domnul , cu adevărat, îi va face stăpânului meu o dinastie trainică, deoarece stăpânul meu poartă războaiele Domnului. Să nu se găsească răutate în tine în toate zilele tale.