16 Nu este bine ceea ce ai făcut. Viu este Domnul că meritați moartea, voi, cei care nu ați vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Vezi acum unde este sulița regelui și urciorul cu apă, care se afla lângă capul lui?
17 Saul a recunoscut vocea lui David și a zis: – Tu ești fiul meu David? David a răspuns: – Da, rege, stăpânul meu, eu sunt.
18 Apoi a continuat: De ce îl urmărește stăpânul meu pe slujitorul său? Ce am făcut rău, de ce rău mă fac vinovat?
19 Acum, să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele slujitorului său: dacă Domnul este Cel Care te întărâtă împotriva mea, atunci să primească o jertfă; însă dacă sunt oamenii, atunci să fie blestemați înaintea Domnului, căci ei mă izgonesc astăzi pentru a nu mai avea parte în moștenirea Domnului, zicând: „Du-te, slujește altor dumnezei!“
20 Acum, să nu-mi cadă sângele la pământ departe de fața Domnului , căci regele a ieșit în căutarea unui singur purice, ca unul care urmărește o potârniche în munți.
21 – Am păcătuit! a zis Saul. Întoarce-te, fiul meu David, pentru că nu-ți voi mai face rău; înțeleg că ai pus preț pe viața mea în ziua aceasta. M-am purtat ca un nebun și am greșit foarte mult.
22 David a răspuns: – Aici este sulița regelui. Să vină unul dintre tineri și s-o ia.