7 Astfel, David și Abișai au plecat noaptea spre tabără. Saul dormea înăuntrul taberei, cu sulița înfiptă în pământ, la capul său. Abner și oștirea erau culcați în jurul lui.
8 Abișai i-a zis lui David: – Dumnezeu l-a dat astăzi pe dușmanul tău în mâna ta. Lasă-mă, te rog, să-l țintuiesc cu sulița de pământ, cu o singură lovitură, fără să mai fie nevoie de a doua.
9 David însă i-a zis lui Abișai: – Nu-l ucide! Căci, cine ar putea să se atingă de unsul Domnului și să fie fără vină?
10 Apoi a adăugat: – Viu este Domnul, că Domnul îl va lovi. Fie îi va sosi timpul și va muri, fie va intra în luptă și va pieri.
11 Să mă ferească Domnul să mă ating de unsul Său. Acum însă ia sulița care se află la capul lui și urciorul cu apă și să plecăm.
12 David a luat sulița și urciorul cu apă de la capul lui Saul și au plecat. Nimeni n-a văzut și n-a știut nimic și nimeni nu s-a trezit pentru că toți dormeau, căci un somn adânc de la Domnul căzuse peste ei.
13 David a trecut pe partea cealaltă și a stat pe vârful dealului, la distanță; între ei se afla o suprafață mare.