6 Mâna Domnului apăsa greu asupra celor din Așdod, îngrozind și lovind atât Așdodul, cât și împrejurimile sale cu bube.
7 Când bărbații din Așdod au văzut ce se întâmplă, au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel nu mai trebuie să rămână la noi căci mâna lui apasă asupra noastră și asupra lui Dagon , zeul nostru.“
8 Astfel, au chemat la o întâlnire pe toți domnitorii filistenilor și i-au întrebat: – Ce să facem cu Chivotul Dumnezeului lui Israel? – Chivotul Dumnezeului lui Israel să fie dus la Gat! au răspuns ei. Și au dus acolo Chivotul Dumnezeului lui Israel.
9 După ce l-au dus acolo, mâna Domnului a fost împotriva cetății, stârnind o panică foarte mare. Domnul a lovit oamenii din cetate, de la copil și până la bătrân, cu o mulțime de bube.
10 Prin urmare, au trimis Chivotul lui Dumnezeu la Ekron. Însă când a sosit Chivotul lui Dumnezeu în Ekron, cei din Ekron au început să țipe spunând: – Au adus la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare pe noi și pe poporul nostru!
11 Au convocat o întâlnire cu toți domnitorii filistenilor și le-au spus: – Trimiteți de la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să se întoarcă la locul său și astfel să nu ne omoare pe noi și pe poporul nostru – căci era o panică de moarte în toată cetatea, deoarece mâna Domnului apăsa foarte greu acolo.
12 Cei care nu mureau, erau loviți cu bube, iar țipătul cetății se înălța până la cer.