1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului, și zi și noapte cugetă la Legea Lui!
3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc: tot ce începe, duce la bun sfârșit.
4 Nu tot așa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.
5 De aceea cei răi nu pot ține capul sus în ziua judecății, nici păcătoșii în adunarea celor neprihăniți.
6 Căci Domnul cunoaște calea celor neprihăniți, dar calea păcătoșilor duce la pieire.