1 (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, au năvălit neamurile în moștenirea Ta, au pângărit Templul Tău cel sfânt și au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre.
2 Trupurile neînsuflețite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului, și carnea credincioșilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului.
3 Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului, și n-a fost nimeni să-i îngroape.
4 Am ajuns de ocara vecinilor noștri, de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară.
5 Până când, Doamne, Te vei mânia fără încetare și va arde mânia Ta ca focul?
6 Varsă-Ți mânia peste neamurile care nu Te cunosc și peste împărățiile care nu cheamă Numele Tău!
7 Căci au mâncat pe Iacov și i-au pustiit locuința.
8 Nu-Ți mai aduce aminte de nelegiuirile strămoșilor noștri, ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale! Căci suntem nenorociți de tot!
9 Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăvește-ne și iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!
10 Pentru ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?” Să se știe, înaintea ochilor noștri, printre neamuri că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi!
11 Să ajungă până la Tine gemetele prinșilor de război! Scapă, prin brațul Tău cel puternic, pe cei ce pier!
12 Întoarce vecinilor noștri, de șapte ori în sânul lor, batjocurile pe care Ți le-au aruncat ei Ție, Doamne!
13 Și noi, poporul Tău, turma pășunii Tale, Te vom lăuda în veci și vom vesti din neam în neam laudele Tale.