1 (Către mai marele cântăreților. Făcut de David.) La Domnul găsesc scăpare! Cum puteți să-mi spuneți: „Fugi în munții voștri, ca o pasăre”?
2 Căci iată că cei răi își încordează arcul, își potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată.
3 Și, când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit?
4 Domnul este în templul Lui cel sfânt, Domnul Își are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, și pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.
5 Domnul încearcă pe cel neprihănit, dar urăște pe cel rău și pe cel ce iubește silnicia.
6 Peste cei răi plouă cărbuni, foc și pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.
7 Căci Domnul este drept, iubește dreptatea, și cei neprihăniți privesc fața Lui.