1 (O rugăciune a unui nenorocit, când este doborât de întristare și își varsă plângerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea și s-ajungă strigătul meu până la Tine!
2 Nu-mi ascunde fața Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ți urechea spre mine, când strig! Ascultă-mă degrabă!
3 Căci zilele mele pier ca fumul, și oasele îmi ard ca un tăciune.
4 Inima îmi este lovită și mi se usucă întocmai ca iarba; până și pâinea uit să mi-o mănânc.
5 Așa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.