41 Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
42 Îi pisez ca praful pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe ulițe.
43 Tu mă scapi din neînțelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.
44 El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă lingușesc.
45 Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine și ies tremurând din cetățuile lor.
46 Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,
47 Dumnezeu, Răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele