1 (Către mai marele cântăreților. Se cântă ca „Cerboaica zorilor”. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit și pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s-asculți plângerile mele?
2 Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi: strig și noaptea, și tot n-am odihnă.
3 Totuși Tu ești Cel Sfânt și Tu locuiești în mijlocul laudelor lui Israel.
4 În Tine se încredeau părinții noștri: se încredeau, și-i izbăveai.
5 Strigau către Tine, și erau scăpați; se încredeau în Tine, și nu rămâneau de rușine.
6 Dar eu sunt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor și disprețuit de popor.
7 Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap și zic: