1 (Un psalm al lui David. O cântare.) Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit!
2 Ferice de omul căruia nu-i ține în seamă Domnul nelegiuirea și în duhul căruia nu este viclenie!
3 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4 Căci zi și noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire)
5 Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Și Tu ai iertat vina păcatului meu. (Oprire)
6 De aceea orice om evlavios să se roage Ție la vreme potrivită! Și, chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.