2 Frumoasă înălțime, bucuria întregului pământ, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.
3 Dumnezeu, în casele Lui împărătești, este cunoscut ca un turn de scăpare.
4 Căci iată că împărații se adunaseră: doar au trecut împreună,
5 au privit-o, au înlemnit, s-au temut și au luat-o la fugă.
6 I-a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere.
7 Au fost izgoniți de parcă ar fi fost luați de vântul de răsărit care sfărâmă corăbiile din Tarsis.
8 Întocmai cum auzisem spunându-se, așa am văzut în cetatea Domnului oștirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va face să dăinuie pe vecie. – (Oprire)