12 Dar omul pus în cinste nu dăinuie, ci este ca dobitoacele care se taie.
13 Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum și cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. – (Oprire)
14 Sunt duși ca o turmă în Locuința morților, îi paște moartea, și în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumusețea, și Locuința morților le este locașul.
15 Dar mie, Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuința morților, căci mă va lua sub ocrotirea Lui. – (Oprire)
16 Nu te teme când se îmbogățește cineva și când i se înmulțesc vistieriile casei;
17 căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el.
18 Să se tot creadă omul fericit în viață, să se tot laude cu bucuriile pe care și le face,