1 (Către mai marele cântăreților. O cântare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, edomitul, lui Saul, când zicea: „David s-a dus în casa lui Ahimelec”.) Pentru ce te fălești cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ține în veci.
2 Limba ta nu născocește decât răutate, ca un brici ascuțit, viclean ce ești!
3 Tu iubești mai degrabă răul decât binele, mai degrabă minciuna decât adevărul. – (Oprire)
4 Tu iubești numai cuvinte nimicitoare, limbă înșelătoare!