1 (Către mai marele cântăreților. „Nu nimici.” O cântare de laudă a lui David.) Oare, tăcând, faceți voi dreptate? Oare așa judecați voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2 Dimpotrivă! în inimă săvârșiți nelegiuiri; în țară, puneți în cumpănă silnicia mâinilor voastre.
3 Cei răi sunt stricați încă din pântecele mamei lor, mincinoșii se rătăcesc odată cu ieșirea din pântecele mamei lor.
4 Au o otravă ca otrava unui șarpe, ca otrava unei aspide surzi, care își astupă urechea,
5 care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.