2 Totuși, era să mi se îndoaie piciorul și era să-mi alunece pașii!
3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți, când vedeam fericirea celor răi.
4 Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, și trupul le este încărcat de grăsime.
5 N-au parte de suferințele omenești și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.
6 De aceea mândria le slujește ca salbă, și asuprirea este haina care-i învelește.
7 Li se bulbucă ochii de grăsime, și au mai mult decât le-ar dori inima.
8 Râd și vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,