5 Parcă erau niște oameni care ridică toporul într-o pădure deasă:
6 în curând au sfărâmat toate podoabele săpate cu lovituri de securi și ciocane.
7 Au pus foc Sfântului Tău Locaș; au dărâmat și au pângărit locuința Numelui Tău.
8 Ei ziceau în inima lor: „Să-i prăpădim pe toți!” Au ars toate locurile sfinte din țară.
9 Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun proroc și nu mai este nimeni printre noi care să știe până când…
10 Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul și va nesocoti vrăjmașul fără curmare Numele Tău?
11 Pentru ce Îți tragi înapoi mâna și dreapta Ta? Scoate-o din sân și nimicește-i!