2 În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mângâiere.
3 Mi-aduc aminte de Dumnezeu și gem; mă gândesc adânc în mine și mi se mâhnește duhul. – (Oprire)
4 Tu îmi ții pleoapele deschise; și, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi.
5 Mă gândesc la zilele de demult, la anii de odinioară.
6 Mă gândesc la cântările mele noaptea, cuget adânc înăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gânduri și zic:
7 „Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Și nu va mai fi El binevoitor?
8 S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduința Lui pentru totdeauna?