44 Ai pus capăt strălucirii lui și i-ai trântit la pământ scaunul de domnie;
45 i-ai scurtat zilele tinereții și l-ai acoperit de rușine. – (Oprire)
46 Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare și-Ți va arde mânia ca focul?
47 Adu-Ți aminte ce scurtă este viața mea și pentru ce nimic ai făcut pe toți fiii omului.
48 Este vreun om care să poată trăi și să nu vadă moartea, care să poată să-și scape sufletul din Locuința morților? – (Oprire)
49 Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi pe care le-ai jurat lui David, în credincioșia Ta?
50 Adu-Ți aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-Ți aminte că port în sân ocara multor popoare;