10 Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; și lucrul cu care se mândrește omul în timpul lor nu este decât trudă și durere, căci trece iute, și noi zburăm.
11 Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale și la urgia Ta, așa cum se cuvine să se teamă de Tine?
12 Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!
13 Întoarce-Te, Doamne! Până când zăbovești? Ai milă de robii Tăi!
14 Satură-ne în fiecare dimineață de bunătatea Ta, și toată viața noastră ne vom bucura și ne vom înveseli.
15 Înveselește-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atâția ani cât am văzut nenorocirea!
16 Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, și slava Ta, fiilor lor!