1 În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfățișarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleași jertfe, cari se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvîrșiți pe cei ce se apropie.
2 Altfel, n’ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curățiți odată, n’ar mai fi trebuit să mai aibă cunoștință de păcate?
3 Dar aducerea aminte a păcatelor este înoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe;
4 căci este cu neputință ca sîngele taurilor și al țapilor să șteargă păcatele.
5 De aceea, cînd intră în lume, El zice: „Tu n’ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;
6 n’ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.
7 Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!“
8 După ce a zis întîi: „Tu n’ai voit și n’ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat“, (lucruri aduse toate după Lege),
9 apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.“ El desființează astfel pe cele dintîi, ca să pună în loc pe a doua.
10 Prin această „voie“ am fost sfințiți noi, și anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.
11 și, pe cînd orice preot face slujba în fiecare zi, și aduce de multe ori aceleași jertfe, cari niciodată nu pot șterge păcatele,
12 El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S’a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,
13 și așteaptă de acum ca vrăjmașii Lui să-I fie făcuți așternut al picioarelor Lui.
14 Căci printr’o singură jertfă El a făcut desăvîrșiți pentru totdeauna pe cei ce sînt sfințiți.
15 Lucrul acesta ni-l adeverește și Duhul sfînt. Căci, după ce a zis:
16 „Iată legămîntul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, și le voi scrie în mintea lor“,
17 adaugă: „și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.“
18 Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat.
19 Astfel dar, fraților, fiindcă prin sîngele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfînt,
20 pe calea cea nouă și vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său: –
21 și fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu,
22 să ne apropiem cu o inimă curată, cu credință deplină, cu inimile stropite și curățite de un cuget rău, și cu trupul spălat cu o apă curată.
23 Să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința.
24 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune.
25 Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atît mai mult, cu cît vedeți că ziua se apropie.
26 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate,
27 ci doar o așteptare înfricoșată a judecății, și văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiți.
28 Cine a călcat Legea lui Moise, este omorît fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 Cu cît mai aspră pedeapsă credeți că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pîngări sîngele legămîntului, cu care a fost sfințit, și va batjocori pe Duhul harului?
30 Căci știm cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!“ și în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.“
31 Grozav lucru este să cazi în mînile Dumnezeului celui viu!
32 Aduceți-vă aminte de zilele dela început, cînd, după ce ați fost luminați, ați dus o mare luptă de suferințe:
33 pe de o parte, erați puși ca priveliște în mijlocul ocărilor și necazurilor, și pe de alta, v’ați făcut părtași cu aceia cari aveau aceeaș soartă ca voi.
34 În adevăr, ați avut milă de cei din temniță și ați primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii cari știți că aveți în ceruri o avuție mai bună, care dăinuiește.
35 Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire!
36 Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați împlinit voia lui Dumnezeu, să puteți căpăta ce v’a fost făgăduit.
37 „Încă puțină, foarte puțină vreme“, și „Cel ce vine va veni, și nu va zăbovi.
38 și cel neprihănit va trăi prin credință: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el.“
39 Noi însă nu sîntem din aceia cari dau înapoi ca să se peardă, ci din aceia cari au credință pentru mîntuirea sufletului.