1 În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Prea Înalt, – care a întîmpinat pe Avraam cînd acesta se întorcea dela măcelul împăraților, care l-a binecuvîntat,
2 care a primit dela Avraam zeciuială din tot, – care, după însemnarea numelui său, este întîi, „Împărat al neprihănirii“, apoi și „Împărat al Salemului“, adică „Împărat al păcii“;
3 fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavînd nici început al zilelor, nici sfîrșit al vieții, – dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, – rămîne preot în veac.
4 Vedeți bine dar cît de mare a fost el, dacă pînă și patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!
5 Aceia dintre fiii lui Levi, cari îndeplinesc slujba de preoți, după Lege, au poruncă să ia zeciuială dela norod, adică dela frații lor, cu toate că și ei se coboară din Avraam.
6 Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială dela Avraam, și a binecuvîntat pe cel ce avea făgăduințele.
7 Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvîntat de cel mai mare.
8 și apoi aici, cei ce iau zeciuială, sînt niște oameni muritori; pe cînd acolo, o ia cineva, despre care se mărturisește că este viu.
9 Mai mult, însuș Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem așa, prin Avraam;
10 căci era încă în coapsele strămoșului său, cînd a întîmpinat Melhisedec pe Avraam.
11 Dacă, dar, desăvîrșirea ar fi fost cu putință prin preoția Leviților, – căci supt preoția aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rînduiala lui Melhisedec“, și nu după rînduiala lui Aaron?
12 Pentrucă, odată schimbată preoția, trebuia numaidecît să aibă loc și o schimbare a Legii.
13 În adevăr, Acela despre care sînt zise aceste lucruri, face parte dintr’o altă seminție, din care nimeni n’a slujit altarului.
14 Căci este vădit că Domnul nostru a ieșit din Iuda, seminție, despre care Moise n’a zis nimic cu privire la preoție.
15 Lucrul acesta se face și mai luminos cînd vedem ridicîndu-se, după asemănarea lui Melhisedec, un alt preot,
16 pus nu prin legea unei porunci pămîntești, ci prin puterea unei vieți neperitoare.
17 Fiindcă iată ce se mărturisește despre El: „Tu ești preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec“.
18 Astfel, pe deoparte, se desființează aici o poruncă de mai înainte, din pricina neputinței și zădărniciei ei –
19 căci Legea n’a făcut nimic desăvîrșit – și pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20 și fiindcă lucrul acesta nu s’a făcut fără jurămînt, –
21 căci, pe cînd Leviții se făceau preoți fără jurămînt, Isus S’a făcut preot prin jurămîntul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat, și nu Se va căi: «Tu ești preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec», –
22 prin chiar faptul acesta, El s’a făcut chezășul unui legămînt mai bun.
23 Mai mult, acolo au fost preoți în mare număr, pentrucă moartea îi împiedica să rămînă pururea.
24 Dar El, fiindcă rămîne „în veac“, are o preoție, care nu poate trece dela unul la altul.
25 De aceea și poate să mîntuiască în chip desăvîrșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentrucă trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei.
26 și tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfînt, nevinovat, fără pată, despărțit de păcătoși, și înălțat mai pe sus de ceruri,
27 care n’are nevoie, ca ceilalți mari preoți, să aducă jertfe în fiecare zi, întîi pentru păcatele sale, și apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut odată pentru totdeauna, cînd S’a adus jertfă pe Sine însuș.
28 În adevăr, Legea pune mari preoți pe niște oameni supuși slăbiciunii; dar cuvîntul jurămîntului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvîrșit pentru vecinicie.