11 Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, și nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii.
12 Întăriți-vă dar mînile obosite și genunchii slăbănogiți;
13 croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentruca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai de grabă să fie vindecat.
14 Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.
15 Luați seama bine ca nimeni să nu se abată dela harul lui Dumnezeu, pentruca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă turburare, și mulți să fie întinați de ea.
16 Vegheați să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mîncare și-a vîndut dreptul de întîi născut.
17 știți că mai pe urmă, cînd a vrut să capete binecuvîntarea n’a fost primit; pentrucă, măcar că o cerea cu lacrămi, n’a putut s’o schimbe.