10 Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care și prin care sînt toate, și care voia să ducă pe mulți fii la slavă, să desăvîrșească, prin suferințe, pe Căpetenia mîntuirii lor.
11 Căci Cel ce sfințește și cei ce sînt sfințiți, sînt dintr’unul. De aceea, Lui nu-I este rușine să-i numească „frați“,
12 cînd zice: „Voi vesti Numele Tău fraților Mei; Îți voi cînta lauda în mijlocul adunării.“
13 și iarăș: „Îmi voi pune încrederea în El.“ și în alt loc: „Iată-Mă, Eu și copiii, pe cari Mi i-a dat Dumnezeu!“
14 Astfel dar, deoarece copiii sînt părtași sîngelui și cărnii, tot așa și El însuș a fost deopotrivă părtaș la ele, pentruca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul,
15 și să izbăvească pe toți aceia, cari prin frica morții erau supuși robiei toată viața lor.
16 Căci negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminței lui Avraam.