2 Căci și nouă ni s’a adus o veste bună ca și lor; dar lor cuvîntul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentrucă n’a găsit credință la ceice l-au auzit.
3 Pe cînd noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna“, despre care a vorbit El, cînd a zis: „Am jurat în mînia Mea, că nu vor întra în odihna Mea!“ Măcarcă lucrările Lui fuseseră isprăvite încă dela întemeierea lumii.
4 Căci într’un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: „Dumnezeu S’a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui.“
5 și aici este zis iarăș: „Nu vor intra în odihna Mea!“
6 Deci, fiindcă rămîne ca să intre unii în odihna aceasta, și pentrucă aceia cărora li s’a vestit întîi vestea buna n’au intrat în ea, din pricina neascultării lor,
7 El hotărăște din nou o zi: „Astăzi,“ – zicînd, în David, după atîta vreme, cum s’a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!“
8 Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n’ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.