1 În adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate.
2 El poate fi îngăduitor cu cei neștiutori și rătăciți, fiindcă și el este cuprins de slăbiciune.
3 și, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atît pentru păcatele lui, cît și pentru ale norodului.
4 Nimeni nu-și ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.
5 Tot așa și Hristos, nu și-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are dela Cel ce I-a zis: „Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut.“
6 și, cum zice iarăș într’alt loc: „Tu ești preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec.“