1 Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S’a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri,
2 ca slujitor al Locului prea sfînt și al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.
3 Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu daruri și jertfe. De aceea era de trebuință ca și celalt Mare Preot să aibă ceva de adus.
4 Dacă ar fi pe pămînt, nici n’ar mai fi preot, fiindcă sînt ceice aduc darurile după Lege.
5 Ei fac o slujbă, care este chipul și umbra lucrurilor cerești, după poruncile primite de Moise dela Dumnezeu, cînd avea să facă cortul: „Ia seama“, i s’a zis, „să faci totul după chipul care ți-a fost arătat pe munte“.
6 Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atît mai înaltă cu cît legămîntul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este așezat pe făgăduințe mai bune.
7 În adevăr, dacă legămîntul dintîi ar fi fost fără cusur, n’ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea.