1 M’am uitat, și iată că pe cerul care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie.
2 Și Domnul a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in: „Vîră-te între roatele de supt heruvimi, umple-ți mînile cu cărbunii aprinși cari sînt între heruvimi, și împrăștie-i peste cetate!“ Și el s’a vîrît între roate supt ochii mei.
3 Heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei, cînd s-a vîrît omul acela între roate, iar norul a umplut curtea din lăuntru.
4 Atunci slava Domnului s’a ridicat de pe heruvimi, și s’a îndreptat spre pragul casei, așa în cît Templul s’a umplut de nor, și curtea s’a umplut de strălucirea slavei Domnului.
5 Vîjiitul aripilor heruvimilor s’a auzit pînă la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului Celui Atotputernic, cînd vorbește,