1 „Tu însă, fă o plîngere asupra domnului lui Israel,
2 și zi: „Ce era mamă-ta? O leoaică. Stătea culcată cu leii, și își creștea puii în mijlocul puilor de lei.
3 A crescut pe unul din puii ei, care s’a făcut un leuț, învățat să sfîșie prada; și a mîncat oameni.
4 Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui, și a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări și l-au dus în țara Egiptului.
5 Leoaica, dacă a văzut că degeaba îl aștepta, și că s’a înșelat în nădejdea ei, a luat un alt pui, și l-a făcut leuț.
6 El a umblat cu leii, s’a făcut leuț, a învățat să sfîșie prada, și a mîncat oameni.
7 A năvălit în palatele lor, și le-a nimicit cetățile; așa că țara, cu tot ce se află în ea, s’a îngrozit de mugetul răcnetelor lui.
8 Dar împotriva lui s’au înșiruit neamurile din toate ținuturile de prin prejur. I-au întins lațuri, și a fost prins în groapa lor.
9 I-au pus un belciug în nări, l-au pus într’o cușcă, și l-au dus la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într’o cetățuie, ca să nu i se mai audă glasul pe munții lui Israel.“
10 „Mamă-ta, ca și tine, era ca o vie sădită lîngă ape. Era roditoare și încărcată de mlădițe, din pricina belșugului apelor.
11 Ramurile ei erau așa de tari că se puteau face toiege de cîrmuitori din ele; prin înălțimea ei întrecea ramurile stufoase, și atrăgea privirile cu înălțimea ei, și prin mulțimea mlădițelor ei.
12 Dar a fost smulsă cu mînie și aruncată la pămînt; vîntul de răsărit i-a uscat roada; mlădițele ei cele puternice au fost rupte, s’au uscat, și le-a mîncat focul.
13 Și acum este sădită în pustie, într’un pămînt uscat și fără apă.
14 Din mlădițele ei a ieșit foc, și i-a mîncat roada; așa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un toiag de cîrmuitor. Aceasta-i o cîntare de jale și va sluji drept cîntare de jale.“