1 Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
2 „Fiul omului, tu locuiești în mijlocul unei case de îndărătnici, cari au ochi să vadă și nu văd, urechi de auzit și n’aud; căci sînt o casă de răzvrătiți.
3 De aceea, fiul omului, pregătește-ți lucrurile de călătorie, și pleacă ziua, supt ochii lor! Pleacă, în fața lor, din locul unde ești și du-te în alt loc: poate că vor vedea că sînt o casă de îndărătnici.
4 Scoate-ți lucrurile ca niște lucruri de călătorie, ziua, supt ochii lor; dar pleacă seara, în fața lor, cum pleacă cei ce se duc în robie.
5 Să spargi zidul supt ochii lor, și să-ți scoți lucrurile pe acolo.
6 Să le pui pe umăr supt ochii lor, să le scoți afară pe negură, să-ți acoperi fața și să nu te uiți la pămînt; căci vreau să fii un semn pentru casa lui Israel.“
7 Am făcut cum mi se poruncise: mi-am scos lucrurile ziua ca pentru călătorie, seara am spart zidul cu mîna, și le-am scos pe negură și le-am pus pe umăr, în fața lor.
8 Dimineața însă, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
9 „Fiul omului, nu ți-a zis casa lui Israel, această casă de îndărătnici: «Ce faci?»
10 Spune-le: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «Proorocia aceasta privește pe domnul care este la Ierusalim, și pe toată casa lui Israel, care se află acolo.»
11 Spune: «Eu sînt un semn pentru voi! Cum am făcut eu, așa li se va face și lor: se vor duce într’o țară străină în robie.
12 Domnitorul care este în mijlocul lor își va pune lucrurile pe umăr și va pleca pe negură; vor sparge zidul ca să-l scoată afară; își va acoperi fața, ca să nu vadă pămîntul cu ochii.
13 Îmi voi întinde mreaja peste el, și va fi prins în lațul Meu; îl voi duce la Babilon, în țara Haldeilor; dar nu-i va vedea, și va muri acolo.
14 Pe toți cei ce stau în jurul lui și îi sînt de ajutor, și pe toate oștile lui, îi voi risipi în toate vînturile, și voi scoate sabia după ei.
15 Atunci vor ști că Eu sînt Domnul, cînd îi voi împrăștia printre neamuri, și îi voi risipi în felurite țări.
16 Dar voi lăsa din ei vreo cîțiva oameni cari vor scăpa de sabie, de foamete și de ciumă, ca să istorisească toate urîciunile lor printre neamurile la cari vor merge, și să știe că Eu sînt Domnul.“»
17 Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
18 „Fiul omului, îți vei mînca pînea tremurînd, și îți vei bea apa cu neliniște și groază.
19 Spune poporului din țară: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeu, despre locuitorii Ierusalimului din țara lui Israel: «Ei își vor mînca pînea cu neliniște, și își vor bea apa cu groază; căci țara le va fi jăfuită de tot ce are, din pricina silniciei tuturor celor ce o locuiesc.
20 Cetățile pline cu popor vor fi nimicite, și țara va fi pustiită, ca să știți că Eu sînt Domnul.“»
21 Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
22 «Fiul omului, ce înseamnă acest cuvînt de batjocură, pe care-l întrebuințați în țara lui Israel: «Zilele se lungesc, și toate vedeniile rămîn neîmplinite?»
23 De aceea spune-le: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «Voi face să înceteze acest cuvînt de batjocură, și nu se va mai întrebuința în Israel. Deaceea spune-le: «Se apropie zilele, și toate vedeniile se vor împlini!»
24 Căci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici proorociri înșelătoare, în mijlocul casei lui Israel!
25 Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini, și nu va mai fi amînat; da, în zilele voastre, casă de îndărătnici, voi rosti un cuvînt și-l voi împlini, zice Domnul, Dumnezeu.“
26 Cuvîntul Domnului mi-a vorbit apoi astfel:
27 „Fiul omului, iată, casa lui Israel zice: «Vedeniile pe cari le are el nu sînt aproape să se împlineacă, și proorocește pentru vremuri depărtate!»
28 Deaceea spune-le: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: «Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele; ci cuvîntul, pe care-l voi rosti, se va împlini, zice Domnul, Dumnezeu.“