4 Atunci slava Domnului s’a ridicat de pe heruvimi, și s’a îndreptat spre pragul casei, așa în cît Templul s’a umplut de nor, și curtea s’a umplut de strălucirea slavei Domnului.
5 Vîjiitul aripilor heruvimilor s’a auzit pînă la curtea de afară, ca glasul Dumnezeului Celui Atotputernic, cînd vorbește,
6 Cînd a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roate, dintre heruvimi, omul acesta s’a dus și s’a așezat lîngă roate.
7 Atunci un heruvim a întins mîna între heruvimi spre focul care era între heruvimi; a luat foc, și l-a pus în mînile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Și omul acesta l-a luat, și a ieșt afară.
8 La heruvimi se vedea ceva ca o mînă de om supt aripile lor.
9 M’am uitat, și iată că lîngă heruvimi erau patru roți; o roată lîngă un heruvim și o roată lîngă celălalt heruvim; dar roatele acestea străluceau ca o piatră de hrisolit.
10 După înfățișare, toate cele patru roți aveau acelaș chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roți.