1 Duhul m’a răpit, și m’a dus la poarta de răsărit a Casei Domnului, care caută spre răsărit. Și iată că la intrarea porții, erau douăzeci și cinci de oameni; și în mijlocul lor am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, și pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului.
2 Și Domnul mi-a zis: „Fiul omului, aceștia sînt oamenii cari fac planuri nelegiuite, și dau sfaturi rele în cetatea aceasta!
3 Ei zic: «Nu este încă vremea potrivită că să zidim case! Cetatea este cazanul, și noi sîntem carnea.»
4 De aceea proorocește împotriva lor, proorocește, fiul omului!“
5 Atunci Duhul Domnului a căzut peste mine, și mi-a zis: „Spune: Așa vorbește Domnul: «Astfel vorbiți voi, casa lui Israel! Și ce vă vine în gînd, știu foarte bine!
6 Ați făcut o mulțime de omoruri în cetatea aceasta, și ați umplut ulițele cu cei uciși.»
7 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Morții voștri pe cari i-ați întins în mijlocul cetății acesteia, sînt carnea, și ea este cazanul; dar voi veți fi scoși afară din ea.