2 „Fiul omului, spune o vorbă cu tîlc, spune o pildă casei lui Israel,
3 și zi: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Un vultur mare, cu aripi lungi, cu aripile întinse, acoperit cu pene pestrițe, a venit în Liban, și a luat vîrful unui cedru.
4 A rupt ramura cea mai înaltă a lui, a dus-o într’o țară de negoț, și a pus-o într’o cetate de negustori;
5 a luat și din sămînța țării și a pus-o într’un pămînt roditor; a pus-o lîngă o apă mare, și a sădit-o ca pe o salcie.
6 Lăstarul acesta a crescut, și s’a făcut un butuc de viță întins, dar nu prea înalt; vițele îi erau îndreptate spre vultur, și rădăcinile erau supt el. Astfel s’a făcut un butuc de viță, a dat lăstari, și a făcut mlădițe.
7 Mai era însă un alt vultur, mare, cu aripi lungi și cu pene multe. Și iată că din pămîntul unde era sădită, vița aceasta și-a întins rădăcinile cu lăcomie spre el, și și-a îndreptat ramurile spre el, ca s’o ude mai mult decît pe stratul în care era sădită.
8 Vița era sădită într’un pămînt bun, lîngă o apă mare, așa ca să facă mlădițe, să dea rod, și să se facă o viță minunată“.