10 „Mamă-ta, ca și tine, era ca o vie sădită lîngă ape. Era roditoare și încărcată de mlădițe, din pricina belșugului apelor.
11 Ramurile ei erau așa de tari că se puteau face toiege de cîrmuitori din ele; prin înălțimea ei întrecea ramurile stufoase, și atrăgea privirile cu înălțimea ei, și prin mulțimea mlădițelor ei.
12 Dar a fost smulsă cu mînie și aruncată la pămînt; vîntul de răsărit i-a uscat roada; mlădițele ei cele puternice au fost rupte, s’au uscat, și le-a mîncat focul.
13 Și acum este sădită în pustie, într’un pămînt uscat și fără apă.
14 Din mlădițele ei a ieșit foc, și i-a mîncat roada; așa că nu mai are ramuri tari, bune pentru un toiag de cîrmuitor. Aceasta-i o cîntare de jale și va sluji drept cîntare de jale.“