16 Toți voivozii mării se dau jos de pe scaunele lor de domnie, își scot mantalele, și își lapădă hainele cusute la gherghef; se învelesc în spaimă, și stau pe pămînt; într’una tremură de groază, și stau înmărmuriți din pricina ta.
17 Ei fac o cîntare de jale asupra ta, și-ți zic: „Vai, cum ai fost nimicit, tu, care erai locuit de ceice străbat mările, cetate vestită, care erai puternică pe mare! Cum a fost nimicită cetatea aceasta cu locuitorii ei, cari băgau groaza în toți cei dimprejur!
18 Acum tremură ostroavele în ziua căderii tale, stau îngrozite ostroavele mării de sfîrșitul tău.
19 Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeu: „Cînd te voi preface într’o cetate pustie, ca cetățile cari n’au locuitori, cînd voi ridica împotriva ta adîncul, și cînd te vor acoperi apele cele mari,
20 te voi pogorî împreună cu ceice se pogoară în groapă, la poporul de odinioară, și te voi așeza în adîncimile pămîntului, în singurătăți vecinice, lîngă ceice s’au pogorît în groapă, ca să nu mai fii locuită și să nu te mai scoli în țara celor vii.
21 Te voi nimici cu desăvîrșire, și nu vei mai fi; te vor căuta, și nu te vor mai găsi niciodată, zice Domnul Dumnezeu.“