9 Îl făcusem atît de frumos prin mulțimea crăcilor lui, că-l pismuiau toți copacii Edenului, cari se aflau în grădina lui Dumnezeu.
10 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Pentrucă avea o tulpină așa de înaltă, pentrucă își înălța vîrful pînă la nori și inima i se mîndrea cu înălțimea lui,
11 l-am dat în mînile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui; căci l-am izgonit.
12 Străinii, cele mai grozave popoare, l-au tăiat și l-au lepădat. Crengile i-au căzut în munți și în toate văile. Ramurile i s’au sfărîmat în toate puvoaiele țării; și toate popoarele pămîntului au plecat dela umbra lui, și l-au părăsit.
13 Pe sfărîmăturile lui au venit și s’au așezat toate păsările cerului, și toate fiarele cîmpului și-au făcut culcușul între ramurile lui,
14 ca să nu se mai îngîmfe niciunul din copacii de lîngă ape cu înălțimea lor, și să nu-și mai ridice vîrful pînă în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udați de apă cu înălțimea lor; căci toți sînt dați pradă morții, în adîncimile pămîntului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se pogoară în groapă.
15 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «În ziua cînd s’a pogorît în locuința morților, am răspîndit jalea, am acoperit adîncul din pricina lui, și i-am oprit rîurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el, și toți copacii de pe cîmp s’au uscat.